S.C. GEOLEX S.A. Miercurea Ciuc

GRUPA DE PROSPECȚIUNI GEOLOGICE

CERCETĂRI BIOGEOFIZICE

Oameni și locuri - IMAGINI

1975-1989

1990-2000

2001-2006

 

Home

Componența grupei

Activitate

Activitatea știițifică

Fructe de pădure

Contact

 Folosim termenul de CERCETĂRI BIOGEOFIZICE (în loc de RADIESTEZIE, DOWSING) datorită faptului că am încercat să desprindem metoda de conotația ei paranormală și să încercăm să subliniem avantajele folosirii în domeniul geologiei printr-o abordare, credem noi, științifică și realistă. Susținem acest subiect, deosebit de sensibil și controversat, ca o pledoarie pentru o metodă de cercetare geologică neglijată sau desconsiderată, însă ale cărei rezultate pot fi uneori cu totul deosebite. Principala problemă care îi determină pe mulți să respingă această metodă, este caracterul ei uneori ireproductibil, precum și diferențele care apar de la un operator la altul.

   Metodologia cercetării geologice prin mijloace biogeofizice (prin folosirea baghetei unghiulare) a intrat în practica curentă a geologilor prospectori de la S.C. Geolex S.A. Miercurea Ciuc în vara anului 1986 prin bunăvoința colegilor Ioan Seghedi și Alexandru Szakacs de la Institutul Geologic al României din București. Ulterior, fiecare dintre noi s-a perfecționat și și-a adaptat metoda în funcție de capacitățile personale. Cu timpul, bigeofizica a căzut în desuetudine, fie datorită neglijării, fie nerecunoașterii din exterior a rezultatelor noastre, s-au fie compromiterii metodei prin enunțarea unor rezultate bombastice, prea puțin fundamentate geologic. 

Această pagină este fructul colaborării dintre Lucian Ionescu și Zólya László. Perfecționarea noastră s-a făcut la început separat, apoi împreună, prin parcurgerea a zeci de kilometri prin cele mai diverse zone și formațiuni geologice. Metodologia de cercetare a constat în evidențierea și analizarea simultană a datelor geologice și a celor biogeofizice. “Instrumentele” biogeofizice folosite au fost baghete unghiulare confecționate din sârmă de oțel inoxidabil, sau din  lemn din orice esență rezistentă și flexibilă. Oscilațiile sau rotirile baghetei în timpul parcurgerii unui profil, indică prezența în subsol a unui corp geologic perturbant, care poate fi: filon, falie, flux de apă, cavitate (semnale comune ambilor autori), zona mineralizată sau transformată hidrotermal (semnal specific lui Lucian Ionescu), contacte între diferite tipuri petrografice (semnal specific lui Zólya László). Nu ne pronunțăm asupra naturii semnalului biogeofizic, apreciind doar că acesta are un caracter sinusoidal și o componentă electromagnetică.

            Fiecare corp geologic bioperturbant prezintă semnale biogeofizice diferite. în general semnalele se suprapun, decelarea lor făcându-se în funcție de specificitatea și experiența operatorului. Filoanele mineralizate sau rocile filoniene (exemplu lamprofirele) prezintă un maxim (ridicare a baghetei) scurt în spațiul în care operatorul le intersectează. Faliile prezintă un semnal complex, simetric în cazul celor verticale și cu o asimetrie din ce în ce mai pronunțată pe măsura înclinării faliei, putându-se astfel aprecia cu siguranță sensul înclinării. Fluxurile de apă subterană se manifestă  printr-un maxim în momentul intersectării, prin coborârea baghetei în timpul deplasării în direcția de curgere și prin ridicarea ei când deplasarea se face în sens contrar curgerii. Galeriile sunt detectate prin coborârea bruscă a baghetei pe spațiul de intersectare a proiecției galeriei cu suprafața terenului. Fiecărui tip petrografic îi corespunde o anumită poziție a baghetei. Direcția filoanelor, faliilor, fluxurilor de apă subternă, a galeriilor și a contactelor petrografice poate fi determinată prin urmărirea pe direcție a semnalelor, fie prin intersectarea lor în mai multe puncte.

Semnale biogeofizice pentru falii

          1. Falie (falie normală înclinată spre vest); 2. - 3. Grafice reprezentând oscilațiile baghetei, în funcție de operator, la trecerea deasupra unei falii : curba 2 - minim (coborârea bruscă a baghetei) pe axul faliei (cazul majorității operatorilor), curba 3 - maxim (ridicarea baghetei) pe axul faliei (cazuri mai rare)

              Flancul mai alungit al semnalelor biogeofizice furnizate de bagheta unghiulară indică sensul de înclinare al faliilor (în caul de față spre vest); faliile verticale generează un semnal simetric.

 

            1. CERCETĂRI BIOGEOFIZICE ÎN ZONA ZEBRAC - MERMEZEU

Harta anomaliilor biogeofizice din zona Zebrac - Mermezeu

LEGENDA: 1 - anomalii biogeofizice de maxim, 2 - anomalii biogeofizice moderate, 3 - anomalii biogeofizice slabe, 4 - zone fără semnal biogeofizic, 5 - zone neacoperite

Prelucrare după: Ionescu L., Zolya L. (1993) Metode biogeofizice de identificare a mineralizațiilor polimetalice și a generațiilor de falii, aplicate în zonele Zebrac - Mermezeu (Munții Călimani de Sud) și Jolotca (Masivul alcalin de la Ditrău). Rom.J.Geophysics, 16, p.23-28, București.

Semnalul biogeofizic indicator al zonelor mineralizate (și/sau transformate hidrotermal) - semnal propriu lui Lucian Ionescu - are un caracter sinusoidal, cu tendințe de rotire alternativă într-un sens sau altul. Perioada (distanța) de rotire într-un sens crește proporțional cu gradul de mineralizare și/sau al transformării hidrotermale. Harta anomaliilor biogeofizice se construiește prin interpolarea zonelor cu aceeași valoare (lungime) a sinusoidelor. În exemplul de față, anomaliile biogeofizice de maxim sunt construite prin interpolarea zonelor cu semnale având lungimea de 150-150 pași dubli, iar în zonele slab anomale lungimea semnalelor este de de 1-50 pași dubli.

Structura eruptivă andezitică Zebrac - Mermezeu (Munții Călimani de Sud), conținând slabe mineralizații filoniene aurifere și diseminații  plumbo-zincifere, a fost intens cercetată geologic (prospecțiuni geologice și geochimice, lucrări miniere de suprafață, foraje, galerii) și geofizice (prospecțiuni gravimetrice, magnetometrice, electrometrice, radiometrice).

Vârful Ursului este marcat de o anomalie biogeofizică moderată înconjurată de o centură de maxime intense. Acest aspect se explică prin faptul că andezitele slab transformate hidrotermal din zona Vârful Ursului, reprezentând probabil o ultimă erupție, sunt înconjurate de o centură de argilizări intense. În talvegul Pârâului Zebrac, amonte de confluența cu Pârâul Ursului, a fost identificat un filon care a fost cercetat și în subteran. Acest filon generează anomalia biogeofizică de maxim, orientată nord-sud și reprezentând un segment din centura de maxim descrisă mai sus. Filoanele mineralizate din Dealul Ursului sunt instalate pe falii și, de asemenea, se consideră că zonele afectate hidrotermal ± mineralizate, peste care se suprapun anomalii biogeofizice de pe pârâurile Păltiniș, Mermezeu și Popii, sunt datorate circulației hidrotermale în lungul unor falii. Anomaliile de maxim biogeofizic conturate se corelează foarte bine cu anomaliile geofizice (geoelectrice și magnetometrice) și cu cele litogeochimice. Anomaliile biogeofizice de minim corespund, în bună parte, apariției la zi a fundamentului sedimentar nemineralizat prevulcanic, iar în cadrul structurii eruptive (de exemplu în zona Pârâul Popii - Pârâul Păltiniș - nord Vârful Păltiniș) cu un culoar de minim geoloectric.

Concluzii: dacă în momentul de față metoda nu este încă suficient de riguros pusă la punct pentru a amplasa o lucrare minieră numai pe baza informațiilor biogeofizice, reiese clar rolul ei în evitarea localizării greșite a acestora; nu cunoaștem toate cauzele care pot genera anomalii biogeofizice, dar susținem că nu poate exista o mineralizație metalică însoțită sau nu de zone transformate hidrotermal, lipsită de o anomalie de acest gen; având în vedere dotarea tehnică foarte modestă, cheltuielile minime, operativitatea deosebită, precum și caracterul foarte complex al observațiilor biogeofizice, rezultă marea eficiență a acestei metode de cercetare.

 

2. CERCETĂRI BIOGEOFIZICE ÎN ZONA VÂRFUL OBCINA  - PÂRÂUL CIBENI

             Perimetrul este localizat la sud-vest de Tulgheș (județul Harghita), în versantul stâng al văii Putna. Aflorează roci metamorfice atribuite Grupului Tulgheș, Zonei tectonogenetice Balaj și Grupului Rebra. Filoane de lamprofire apar sporadic. Cadrul structural este dominat de prezența digitației Asod – Rezu Mare.   Cartarea geologică s-a făcut prin îmbinarea metodei clasice cu cea biogeofizică (Ionescu & Zólya, 1989). A rezultat o hartă geologică cu un aspect mai tectonizat și mai geometrizat (Fig. 9.1.).

Harta geologică a zonei Obcina

Harta geologică a zonei vârful Obcina – pârâul Cibeni

            Legenda: 1. Grupul Bretila (micașisturi); 2. Zona tectonogenetică Balaj (șisturi cuarțitice sericito-muscovitice cu feldspat ±biotit); Grupul Tulgheș: 3. șisturi verzi, 4. porfiroide de Mândra, 5.roci blastodetritice, 6. metavulcanite acide, 7. șisturi grafitoase, 8. cuarțite negre, 9. șisturi cuarțitice sericitoase ±clorit ±grafit; Alte semne: 10. șariaj, 11. digitație, 12. falii, 13. mineralizații, 14. lamprofire, 15. izvor de apă minerală

Harta biogeofizică a zonei vârful Obcina – pârâul Cibeni

        Legenda: Anomalii biogeofizice de: 1. maxim, 2. maxim-mediu, 3. mediu-minim, 4. minim; Semnale biogeofizice tip: 5. filon, 6. falie, 7. gol subteran (galerie), 11. limite petrografice, 12. flux de apă subterană; Alte semne: 8. mineralizații, 9. sectoare detaliate, 10. izvor de apă minerală

Informațiile suplimentare obținute prin folosirea metodei biogeofizice au constat în:

·        identificarea mai multor falii, pe hartă fiind reprezentate cele mai importante; faliile est-vest au mari implicații în modelarea reliefului; fiecare torent sau pârâu este instalat pe o falie; faliile și mai ales intersecțiile lor, favorizează ascensiunea apelor subterane, concretizată în apariția izvoarelor și a locurilor mlăștinoase; uneori, în amonte de izvor semnalul biogeofizic este de tip flux de apă subterană, iar în aval de tip falie.

·        majoritatea tipurilor petrografice au putut fi decelate biogeofizic

·        în zona crestei Obcina sunt cunoscute urmele a două galerii scurte de coastă prin care (fosta) Intreprindere de Metale Rare a cercetat două filoane slab mineralizate cu sulfuri comune și T.R. (mineralizația I); în zona lor se dezvoltă o anomalie biogeofizică de maxim care se extinde spre sud-est; cercetările, intensificate în zona de maxim biogeofizic, au condus la identificarea unor noi mineralizații:

Cu titlu de curiozitate amintim și cercetarea biogeofizică prin metoda martorilor. Practic am luat într-o mână un fragment mic de mineralizație și am constatat că toate celelalte semnale biogeofizice identificate anterior (falii, contacte petrografice) au dispărut, apărând doar un singur semnal tip filon, orientat nord-sud, exact pe un semnal cartat anterior drept falie

În zona crestei Obcina  au fost cercetate de I.M.R. două filoane cu sulfuri comune (blendă, galenă, pirită) și pământuri ytrice în concentrație scăzută (mineralizația III), prin două galerii de coastă. Filoanele din zona Obcina sunt cvasiconcordante ca direcție cu șisturile cuarțitice sericito-grafitoase în care sunt cantonate, dar au înclinare opusă (spre vest). Filonul cercetat cu galeria 1 este însoțit în acoperiș de un filon de lamprofir (ambele având aceași poziție: 260°/50°) și a putut fi urmărit urmărit pe direcție, biogeofizic, circa 400m spre sud-est. Mineralizația cercetată cu galeria 2 este mai slabă calitativ, reprezentând umplutura discontinuă a unei falii. La nord de creastă semnalul biogeofizic este de tip falie, iar la sud tip filon.

Pe teren, în zona galeriei 1, a fost jalonată topografic o rețea cu gabaritul de 25m. Parcurgând această rețea am identificat, biogeofizic, falii, filoane și galeria. La falii am măsurat direcția și am determinat sensul lor de înclinare. Datele brute al măsurătorilor biogeofizice și interpretarea lor sunt redate în figurile următoare. Se remarcă un grad de fragmentare tectonică accentuată, predominarea unor falii cu orientarea WNW-ESE și o distanțare treptată a semnalului galeriei de cel al filonului (care înclină spre vest), pe măsura creșterii diferenței între cota galeriei și suprafața terenului.

Datele măsurătorilor biogeofizice efectuate în rețeaua topografică din zona crestei Obcina

Legenda: Semnale biogeofizice tip: 1. falie (azimutul sensului căderii),  2. filon, 3. gol subteran(galerie)

Interpretarea măsurătorilor biogeofizice efectuate în    rețeaua topografică din zona crestei Obcina

Legenda:  Semnale biogeofizice tip: 1. falie (azimutul sensului căderii), 2.  filon, 3. gol subteran (galerie)

 

3. CERCETĂRI BIOGEOFIZICE ÎN ZONA BANYA

             Cercetările efectuate pe parcursul a două luni de László Zólya și Lucian Ionescu în vara anului 1998 au avut drept obiectiv învestigarea biogeofizică a câmpului minier Jolotca (molibden, pamânturi rare și sulfuri comune). În cadrul acestuia, zona Banya, situată la nord de Jolotca, în partea nord-vestică a Masivului alcalin Ditrău, a fost cercetată detaliat, într-o rețea marcată topografic, în vederea clarificării contextului structural în care apare un filon mineralizat. Galeria de coastă executată anterior pentru cercetarea acestui filon a avut rezultate neconcludente.

            Sectorul Banya se găsește în imediata vecinătate a Masivului alcalin Ditrău, mineralizația filoniană fiind cantonată în șisturi cristaline cornificate. Folosind metoda biogeofizică am încercat să descifrăm tectonica zonei și să verificăm extinderea filonului mineralizat identificat în lucrările de suprafață. Pentru mărirea acurateței observațiilor a fost jalonată pe teren o rețea cu gabaritul de 100m. Sectorul marcat topografic are o suprafață de circa 0,5 Km2, cuprinzând creasta Banya între izvoarele pârâurilor Teasc și Filip, exceptând zonele cu pădure deasă (în special în colțul sud-estic al sectorului). Metodologia de cercetare folosită a constat în parcurgrea tuturor profilelor, localizarea și măsurarea fiecărui semnal biogeofizic interceptat.

Inițial părând a avea o dispunere haotică, semnalele biogeofizice s-au corelat bine, în harta biogeofizică a zonei Banya fiind prezentată interpretarea măsurătorilor. În partea centrală, în zona unor lucrări miniere de suprafață care au interceptat un filon mineralizat, am identificat un semnal tip filon care se extinde mai mult spre sud-vest și mai puțin spre nord-vest. Se constată și apariția altor două semnale tip filon, în afara celui situat în zona lucrărilor de suprafață, sugerând fascicole filoniene, similar situației cunoscute din lucrările subterane de explorare de la Jolotca. Remarcăm prezența a două sisteme de falii: falii orientate NW-SE, având o continuitate mai mare (dintre care, o parte, au favorizat instalarea afluenților pârâului Teasc) și falii orientate E-W, mai vechi, cu o continuitate mai redusă. Am urmărit pe direcție semnalul biogeofizic al filonului mineralizat (identificat în lucrările de suprafață), constatând că semnalul se prelungește puțin spre est și mai mult spre vest. Presupunem că semnalul tip filon identificat pe meridianul “J”, între paralele “4” și “5”, reprezintă continuarea filonului mineralizat (cel din mijloc), care a fost decroșat spre sud cu circa 130m. Accidentul tectonic, orientat nord-sud, ar putea fi falia Teasc, care decroșează compartimentul estic spre sud cu aceeași distanță, fapt confirmat de toate galeriile care au interceptat-o în zona pârâului Teasc.

Schița biogeofizică a zonei Banya

Legenda: 1. torenți temporari, 2. izvor; Semnale biogeofizice tip: 3. filon, 4. filon (mineralizat, interceptat de lucrări miniere ușoare, 5. falie, 6. flux de apă subterană, 7.gol subteran (galerie); Anomalii biogeofizice: 8. maxim, 9. maxim-moderate, 10. moderate 

 

Am identificat și localizat două semnale biogeofizice tip gol subteran, atribuite, primul, galeriei 22 și al doilea, probabil, capătului galeriei 20, care vine dinspre sud. În partea central-sudică a sectorului am interceptat un semnal tip flux de apă subterană, sub care, la câțiva metri, apare un izvor la o intersecție de falii.

            Anomaliile biogeofizice de maxim cunosc o dezvoltare deosebită în zona mineralizațiilor filoniene de la Jolotca, scăzând puternic spre marginea masivului și în formațiunile metamorfice învecinate. În zona Banya, anomaliile biogeofizice de maxim urmăresc mineralizația filoniană cunoscută, scăderea valorii anomaliei spre nord-est sugerând întreruperea mineralizației.

^Sus